Infecțiile tractului urinar (ITU) sunt printre cele mai comune infecții bacteriene, afectând în special femeile, dar și bărbații, în special la vârste mai înaintate. Aceste infecții pot varia de la o cistită simplă (infecția vezicii urinare) până la infecții mai complicate, cum ar fi pielonefrita (infecția rinichilor).

Transformă-ți corpul în doar câțiva pași!

Nu mai lăsa kilogramele în plus să îți stea în cale.

Începe acum drumul către o versiune mai sănătoasă și mai fericită a ta!

Începe acum transformarea

Utilizarea corectă a antibioticelor este esențială pentru tratarea eficientă a infecțiilor urinare. Alegerea greșită sau întreruperea prematură a tratamentului poate duce la recurențe și la dezvoltarea unei rezistențe bacteriene, ceea ce face infecțiile mai greu de tratat pe viitor.

Alegerea antibioticului potrivit este esențială pentru a elimina infecția fără a contribui la dezvoltarea rezistenței bacteriene.

Cum se dezvoltă infecțiile urinare?

În cele mai multe cazuri, infecțiile urinare sunt cauzate de bacterii care intră în tractul urinar prin uretră și se înmulțesc în vezică.

Bacteria Escherichia coli (E. coli), care se găsește în mod normal în intestin, este răspunzătoare de până la 80-90% din infecțiile urinare. Alte bacterii precum Klebsiella, Proteus, sau Enterococcus pot fi și ele implicate, mai ales în cazurile complicate sau recurente.

Printre factorii de risc pentru infecțiile urinare se numără:

  • Igiena necorespunzătoare
  • Diabetul și alte afecțiuni care afectează sistemul imunitar
  • Anumite metode de contracepție (de exemplu, diafragmele)
  • Deshidratarea și nevoia de a reține urina pentru perioade lungi

Principalele antibiotice utilizate în tratamentul infecțiilor urinare

Pentru infecțiile urinare, antibioticul optim variază în funcție de tipul de bacterie care cauzează infecția și de istoricul medical al pacientului.

Nu există un antibiotic "universal" pentru toate infecțiile urinare, iar tratamentul ar trebui să fie prescris doar de un medic, care poate recomanda testele necesare (cum ar fi o urocultură) pentru a identifica bacteriile implicate.

Totuși, iată câteva antibiotice des utilizate pentru tratarea infecțiilor urinare:

Nitrofurantoin

Nitrofurantoinul este adesea prima alegere pentru infecțiile urinare simple, în special pentru cistite, datorită eficienței sale și riscului redus de a provoca rezistență bacteriană. Este activă împotriva majorității bacteriilor care cauzează infecții ale tractului urinar, inclusiv E. coli.

  • Mod de administrare - de obicei, se administrează de două ori pe zi timp de 5-7 zile.
  • Avantaje - are un spectru limitat de acțiune, ceea ce reduce riscul de a afecta bacteriile „bune” din corp.
  • Dezavantaje - nu este recomandat pentru infecțiile renale și nu este potrivit pentru pacienții cu insuficiență renală.

Fosfomicină

Fosfomicina este o opțiune populară pentru cistitele simple, întrucât se administrează într-o doză unică, ceea ce o face foarte convenabilă pentru pacienți. Este eficientă împotriva multor tulpini de E. coli rezistente la alte antibiotice.

  • Mod de administrare - o doză unică sub formă de pulbere, dizolvată în apă.
  • Avantaje - eficientă pentru infecțiile simple și convenabilă din perspectiva respectării tratamentului.
  • Dezavantaje - eficiența scade în infecțiile recurente și nu este recomandată pentru infecțiile mai complicate sau pielonefrite.

Trimetoprim-sulfametoxazol (Biseptol)

Acesta este un antibiotic combinat utilizat de mulți ani pentru tratamentul infecțiilor urinare. Totuși, datorită creșterii rezistenței, eficiența sa a scăzut, motiv pentru care este prescris mai rar sau doar în anumite regiuni.

  • Mod de administrare - de obicei, se ia de două ori pe zi timp de 3-5 zile.
  • Avantaje - eficient în cazul infecțiilor urinare simple, atunci când bacteria nu este rezistentă.
  • Dezavantaje - rata ridicată de rezistență în multe zone și posibile reacții adverse severe (alergii).

Fluorochinolone (Ciprofloxacină, Levofloxacină)

Fluorochinolonele sunt eficiente împotriva unei game largi de bacterii și sunt utilizate în infecțiile complicate, inclusiv în pielonefrite. Totuși, din cauza riscului crescut de reacții adverse și al dezvoltării rezistenței, ele nu mai sunt recomandate ca prima linie de tratament pentru cistitele simple.

  • Mod de administrare - de obicei, administrarea este de 7-10 zile în cazul infecțiilor complicate.
  • Avantaje - pot trata infecții complexe și bacterii rezistente.
  • Dezavantaje - efecte adverse grave și riscul de rezistență bacteriană; utilizare limitată în infecțiile urinare simple.

Cefalosporine (Cefalexina)

Cefalosporinele, cum ar fi cefalexina, sunt utilizate în special atunci când alte antibiotice nu sunt potrivite. Acestea sunt sigure și eficiente pentru pacienții care nu pot lua alte antibiotice, însă sunt folosite cu prudență pentru a evita creșterea rezistenței bacteriene.

  • Mod de administrare - de obicei, de 2-4 ori pe zi, timp de 5-7 zile.
  • Avantaje - o opțiune bună pentru cei cu alergii la alte clase de antibiotice.
  • Dezavantaje - utilizarea mai frecventă poate contribui la rezistența bacteriană.

Factorii care influențează alegerea antibioticului

Alegerea antibioticului ideal pentru o infecție urinară depinde de mai mulți factori:

  • Tipul de bacterie - pentru identificarea exactă a bacteriei care cauzează infecția, medicul poate recomanda o urocultură.
  • Rezistența bacteriană - în unele regiuni, anumite bacterii au devenit rezistente la antibioticele uzuale, cum ar fi trimetoprim-sulfametoxazol.
  • Tipul infecției - infecțiile simple (cistite) sunt tratate diferit de infecțiile complicate (pielonefrite).
  • Istoricul pacientului - dacă un pacient a avut frecvent infecții urinare, este posibil să fi dezvoltat rezistență la anumite antibiotice.
  • Alergiile și condițiile medicale - unii pacienți pot avea alergii la antibiotice sau afecțiuni care contraindică anumite tratamente.

Precauții și riscuri în tratamentul cu antibiotice

Antibioticele sunt eficiente pentru tratarea infecțiilor urinare, dar trebuie utilizate cu grijă pentru a evita dezvoltarea rezistenței bacteriene. Este important ca pacienții să urmeze recomandările medicului, să finalizeze tratamentul chiar dacă simptomele dispar, și să nu utilizeze antibiotice fără prescripție medicală.

În plus, antibioticele pot avea efecte secundare, cum ar fi:

  • Tulburări gastrointestinale
  • Infecții fungice cauzate de dezechilibrul florei bacteriene
  • Reacții alergice, care pot varia de la ușoare la severe

Metode de prevenție pentru infecțiile urinare

Pe lângă tratamentul cu antibiotice, prevenirea infecțiilor urinare este esențială, mai ales pentru cei cu risc crescut. Printre măsurile de prevenție se numără:

  • Consumul adecvat de apă pentru a ajuta la eliminarea bacteriilor din tractul urinar
  • Igiena corectă după folosirea toaletei, ștergerea din față în spate
  • Evitarea reținerii urinei pentru perioade lungi
  • Evitarea produselor iritante (ex.: spray-uri intime parfumate)
  • Suplimentele de afine, care pot reduce riscul de infecții recurente prin prevenirea aderării bacteriilor la pereții tractului urinar